sâmbătă, 27 septembrie 2014

Lecția

De toleranță.

Duminică, data stelară 21, jurnal de bord.

Somn până la 12-13, apoi ceva paste alla diavola cu somn pește, un pic de mop. Iar somn, nepește. Toată ziua somn.
Ora 18, după ceaiul englezesc, apare primul zeu, Sorinidis, cazat în peșteră pe motiv de ceva lucrări de alpinism utilitar în polis-ul Galați. Zeu al alpinismului utilitar, zeu naționalist, care cică dacă are prieteni unguri pe Facebook și sigur eu nu am, își permite să-i înjure. A aflat de curând că avem în polis-ul mai mic de la țară ceva familii de unguri, care sunt de treabă și l-am rugat frumos să nu le dea foc la casă.

Ora 21, mă retrag într-o cămăruța a peșterii să mai scriu o postare pe blog.
Sună telefonul, același pe care duminica îl aveam pe modul silențios, acum îl aveam lângă mine. L-am văzut. Număr cunoscut. Zeul Mironosidis. Era în zona peșterii și mai avea chef de bere. Zeu naționalist și el, foarte naționalist, că a cerut pâine în moldova în ungurește și nu i s-a dat. Zeu al dolarilor australieni și zeu hacker.

Apare și Mironosidis, cu bere. După ce mai povestim de alții, discutăm bineînțeles și subiectul naționalist, mult discutat în ultimul timp, că zeii ăștia n-au prea înțeles că ăia dacă vor să facă referendum, îl fac, pentru că nu-i împiedică nimeni. Apoi, subiect surpriză. Gay-ii?! Și mi s-a explicat că nu sunt tolerant, cum s-a distrat zeul Mironosidis la un love parade care n-a existat acum 12 ani la Brașov. Pe muzică de love parade, mi s-a spus. Dar, altă surpriză, după două ore și încă ceva beri, cică ăștia ar fi scursura umanității că nu se reproduc. Omul trebuie să se simtă cumva superior și lovește dacă măcar îl crede pe altul superior.
Am stat șase zile să mă gândesc dacă sunt tolerant. Și mi-am dat seama din prima secundă că nu sunt. Dar numai că nu ține de culoarea pielii, nație, orientare sexuală, culoare politică, ci de altceva. Și mă gândesc serios să-l felicit pe zeul Zegaridis care i-a spart nasul lui Mironosidis. Că n-am afinitate cu blondele, că moldovenii sunt mai poluați sunt doar generalizări ale excepției.

Și cum la șapte jumate trebuia să fiu fresh pe plantație, cu lecția așa învățată, pe la 5 am ieșit la ceva ture de alergare în jurul blocului fix când a sunat alarma la BCR, de credeau vecinii că eu am jefuit-o. Noroc de o vecină care mi-a făcut galerie să intru în scară mai repede până să mă salte poliția.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu